„Există trei tipuri de oameni în această lume: cei care fac să se întâmple lucrurile, cei care privesc cum se petrec lucrurile şi cei care se întreabă ce s-a întâmplat. Tu decizi cărei categorii vrei să îi aparţii.” – Mary Kay Ash
Săptămâna trecută am fost împreună cu nişte prieteni la Paradisul Acvatic. Cei care locuiesc în Braşov ştiu probabil că este un complex cu mai multe piscine, acoperite şi descoperite, cu trei saune şi tobogane cu apă, jacuzzi, terasă, spa, etc. Una dintre atracţii este Grota. Este o încăpere unde se află un bazin în care te poţi întinde confortabil în apa caldă de mică adâncime, cufundată în penumbră, unde pe pereţi se află nişte spoturi luminoase ce îşi schimbă culoarea şi care luminează alternativ tavanul în care se află alte beculeţe mici, ce îşi schimbă şi ele pe rând culorile. Se aude doar zgomot de valuri şi o muzică liniştitoare, în timp ce pe tavan se proiectează poze din natură. Este, aşadar, un loc plăcut şi relaxant, în care se recomandă – printr-un afiş postat pe uşă - liniştea.
Desigur că, fiind un loc atrăgător, acolo intră şi copiii şi oameni care consideră nimerit să-şi împărtăşească în gura mare impresiile şi gândurile, astfel încât uneori îţi vine să îi întrebi dacă ştiu să citească sau dacă binevoiesc să ia în seamă afişul de la intrare.
La fel s-a petrecut şi de această dată când am intrat în grotă – soarele intrase în nori şi bătea vântul afară, aşa că am vrut să mă încălzesc şi să mă relaxez, fără să trebuiască să înot. Când intru, bazinul din grotă aproape plin cu adolescenţi. Bucuroşi şi degajaţi fac comentarii suficient de tare încât să nici nu se mai audă muzica. Brr... prima reacţie: mă crispez - unde e liniştea după care tânjeam? Nu zău, păcat de ambianţă, puteţi face asta în oricare bazin, că ceea ce vă spuneţi oricum nu are legătură cu circumstanţele.
Şi atunci am avut momentul de inspiraţie. OK, dacă iau în consideraţie legea atracţiei, trebuie să mă focalizez pe ceea ce doresc, nu pe lucrurile care îmi displac. Respir profund şi caut în mine liniştea şi interiorizarea. Deşi e zgomot în jur, o găsesc undeva în mine, şi din acel loc de pace „fac apel” la locul de pace şi armonie din fiinţa celor care vorbesc tare. Ca o chemare din partea zonei de armonie din mine, către zona de armonie din ei. Băieţii mai râd vreo 2-3 minute, apoi se decid să iasă. Unul câte unul, se strecoară afara şi în grotă se lasă liniştea. Uluitor! Nu mă aşteptam să obţin rezultate atât de rapid!Timp de cel puţin 15 minute rămân singură în grotă, bucurându-mă de pace.
Pe urmă se deschide uşa – privesc şi mă întreb ce mai urmează, doar complexul este destul de plin, e chiar de mirare că nu a venit nimeni atâta vreme în grotă. Şi iată cum intră două cupluri, se întind în bazin şi urmăresc imaginile proiectate pe tavan. Niciun cuvânt, nicio exclamaţie. Uşa se deschide din nou, şi alţi oameni intră, în aceeaşi linişte în care se aude doar clipocitul apei şi susurul muzicii. Mai rămân încă 20 de minute şi ies împăcată, lăsând în urmă o oază de pace şi armonie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu